Lingua e Dialettu

Un populu mittitilu a catina
Spugghiatilu
Atttupatici a vucca,
E` ancora libiru.

Livatici u travagghiu
U passaportu
A tavula unni mancia
U lettu unni dormi,
E` ancora libiru.

Un populu
Diventa poviru e servu,
Quannu ci arrobbanu la lingua
Addutata di patri:
E` persu di sempri.

Diventa poviru e servu
Quannu li paroli nun figghianu paroli
E si mancianu tra d'iddi.

Mi nn'addugnu ora
Mentri accordu a chitarra du dialettu
Ca perdi na corda lu iornu.

Mentri arripezzu
A tila camuluta,
Chi tisseru li nostri avi
Cu lana di pecuri siciliani.

E sugnu poviru:
haiu i dinari,
e nun li pozzu spenniri;
I giuielli,
E nun li pozzu rigalari;
U cantu
nta aggia
cu l'ali tagghiati.

Un poviru
c'addatta nte minni strippi
di matri putativa,
chi u chiama figghiu
pi nciuria.

Nuatri l'avevamu a matri,
Nni l'arrubbaru;
Aveva i minni a funtana di latti
E ci vippiru tutti,
Ora ci sputanu.

Nni risto` a vuci d'idda,
A cadenza
A nota vascia
du sonu e du lamentu:
chissi nun nni ponnu arrubari.

Nni risto` a sumigghianza,
L'andatura,
I gesti,
I lampi nta l'occhi
Chissi nun nni ponnu arrubbari.

Nunnni ponnu arrubbari
Ma ristamu poviri
E orfani u stissu

 Ignazio Buttitta